Mănăstirea în stâncă de la Basarbovo “Sf. Dimitar Basarbovski” a fost unul dintre locurile interesante pe care le-am vizitat fiind în regiunea Ruse într-o duminică.
Luasem de mult “în vizor” această mănăstire şi ne propusesem s-o vizităm, aşadar a fost cumva firească decizia de a o include pe lista obiectivelor obligatorii când planificam vizita noastră în această regiune frumoasă.
Cum Ajungem La Mânăstirea De La Basarbovo
Mănăstirea rupestră de la Basarbovo “Sf. Dimitar Basarbovski” este accesibilă cu maşina mică. Lăcaşul de cult se află pe valea râului Rusenski Lom, în apropiere de satul omonim Basarbovo, la cca. 10 km în sud de orş. Ruse şi la cca. 104 km în nord de orş. Veliko Tarnovo.
Cu ce este interesantă Mănăstirea Basarbovo?
Mănăstirea de la Basarbovo „Sf. Dimitar Basarbovski” este singura mănăstire rupestră funcţională pe teritoriul Bulgariei.
Mănăstirea a fost ctitorită în timpul celui de-al Doilea Regat al Bulgariei, în sec. XII-XIII. În această regiune a râului Rusenski Lom şi afluenţii săi Beli Lom şi Cherni Lom, în aproape aceeaşi perioadă, au mai fost ctitorite mai multe mănăstiri şi rămăşiţele lor se mai pot vedea şi în prezent. Rocile din regiune sunt calcaroase şi foarte poroase. În acestea erau săpate chilii de către monahii – isihaşti din acea perioadă.
Mănăstirea de lângă satul Basarbovo a devenit notoriu în sec. al XVII-lea, după moartea Sf. Dimitar Basarbovski (Cel Nou) care în timpul vieţii era cioban şi trăia modest în cavităţile rupestre în care acum se găseşte mănăstirea. Sfântul a muri în anul 1685.
Există Câteva Legende Legate De Sfântul Dimitar Basarbovski.
Prima legendă povesteşte că sfântul a apărut în somnul unei fete oarbe din sat şi i-a spus că trupul lui este în râu. Când au fost găsite moaştele sfântului, acestea erau nepieritoare şi parfumate, iar fata oarbă şi-a redobândită văzul. De atunci s-a dus vestea cu minunile făcute de Sfântul Dimitar.
O altă legendă povesteşte că domnitorul Ţării Româneşti a cerut ca să-i fie aduse moaştele Sfântului Dimitar din Basarbovo. Moaştele au fost puse pe un car. Carul acela a parcurs o distanţă, dar de un loc încolo nu s-a mai mişcat, cu toate că erau schimbaţi caii. Astfel, moaştele sfântului au fost readuse înapoi la locul la care s-a născut.
A treia legendă spune că, moaştele Sf. Dimitar Basarbovski trebuiau să fie aduse în Rusia în anul îndepărtat 1774. Pe vremea aceea în România, prin care trecea drumul din Bulgaria înspre Rusia, era o epidemie de ciumă. Însă, când moaştele Sf. Dimitar Basarbovski au trecut prin Bucureşti, localnicii s-au oprit din a muri de ciumă. De aceea bucureştenii au rugat oficialii ruşi să lase moaştele sfântului la Bucureşti, unde se găsesc şi în prezent, în Catedrala “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.
Vizita noastră la mănăstire
Primul lucru care ne-a uimit apropiindu-ne de mănăstire, a fost numărul imens de maşini printre care abia ce am reuşit să ne strecurăm şi să ne găsim loc de parcare, şi bineînţeles mulţimea de vizitatori. Trebuie să recunosc, că nu mă aşteptam la atât de multă lume aici.
După ce ne-am dat jos din maşină, aveam destul timp pentru a vedea bine locul în sine, care şi la prima vedere era foarte frumos. Cu cât mai mult mă uitam de jur împrejur, cu atât mai mult admiram locaţia – pe de o parte “zestrea” naturii aici era remarcabilă – aceste roci înalte, râul care şerpuieşte la poalele lor, pe de altă parte – lăcaşul de cult, un loc sfânt cu istorie bogată.
Am stat ceva vreme la intrarea în mănăstire pentru a ne bucura de loc şi apoi am intrat. Ne-am scufundat în atmosfera mănăstirii. Mai întâi am urcat pe treptele abrupte, săpate în stâncă, pentru a ajunge la cele mai vechi încăperi din mănăstire. A fost incredibil. Pe de o parte chiliile din mănăstire şi capela, creau o senzaţie de veneraţie, frică de Dumnezeu, iar pe de altă parte – priveliştii panoramice spre valea râului Rusenski Lom, care ne umpleau sufletele şi ne bucurau ochii.
Am vizitat rând pe rând toate încăperile din mănăstire, săpate în stânci. După aceea am coborât la noile construcţii din curtea mănăstirii. Da, şi ele ne-au plăcut, dar parcă sufletul mănăstirii era încuiat sus, la înălţime în stânci.
În timpul vizitei noastre, noul hram bisericesc fusese deja construit, dar încă mai se lucra la icoanele şi la picturile pe interior. A fost prima dată în care deveneam martor procesului de pictare a unei biserici. În mod cert a fost spectaculos şi interesant să observi meşterul de icoane, parcă căţărat pe platforma înaltă, în apropiere de tavan, iar lucrarea care ieşea de sub pensula sa era promiţătoare.
Alte obiective în împrejurimi
Regiunea Ruse este extrem de bogată în obiective naturale şi de locuri cultural-istorice. De la cele pe care le-am vizitat noi, pot recomanda Oraşul medieval bulgar Cherven, Bisericile în stâncă de la Ivanovo, peştera Orlova Chuka.
Cu siguranţă, într-o zi mai mergem acolo pentru a vizita şi restul locaţiilor.